Untitled

Universitatea din Craiova

  • Facultatea de Litere
  • Specializarea: ROMÂNĂ-O LIMBĂ STRĂINĂ
  • Învăţământ la Distanţă
  • SUPORT DE CURS
  • LIMBA LATINĂ
  • SEMESTRUL I
  • Lector univ.dr.habil. STRECHIE Mădălina
  • CRAIOVA
  • 2017

TEMATICĂ

  • Unitatea 1: CIVILIZAŢIA ROMEI ANTICE: Noţiuni introductive
  • Unitatea 2: ALFABETUL, SCRIEREA LATINĂ ŞI NUMELE ROMANE
  • Unitatea 3: GRAMATICĂ LATINĂ: MORFOLOGIA: Substantivul
  • Unitatea 4: GRAMATICĂ LATINĂ: MORFOLOGIA: Adjectivul

Disciplina

  • Limba latină
  • Specializarea: Limba şi literatura Română - O limbă şi literatură modernă
  • I.D.
  • An: I
  • Semestrul I

Obiectivele disciplinei

  • Însuşirea principalelor caracteristici ale influenţelor instituţionale romane în civilizaţia europeană
  • Înţelegerea procesului cultural de apariţie a civilizaţiei romane
  • Însuşirea de către studenţi a caracteristicilor fiecărei părţi de vorbire ale limbii latine
  • Deprinderea şi aprofundarea noţiunilor gramaticale esenţiale ale limbii latine
  • Recunoaşterea părţilor de vorbire latineşti şi a caracteristicilor acestora
  • Capacitatea de analiză şi comparaţie a limbii latine în raport cu celelalte limbi romanice şi nu numai
  • Analiza substantivelor, pronumelor, adjectivelor, verbelor selectate din texte aplicative
  • Însuşirea noţiunilor de civilizaţie romană
  • Interpretarea moştenilor latine din limbile europene
  • Înţelegerea proceselor evolutive ale limbii latine

BIBLIOGRAFIE

  • Bujor, I., Chiriac, Fr., Gramatica limbii latine, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971.
  • Bulgăr, Gheorghe, Limba Latină, Editura Hyperion, Bucureşti, 1993.
  • Cizek, Eugen, Mentalităţi şi instituţii politice romane, traducere în limba română Ilieş Câmpenau, Editura Globus, Bucureşti, 1998.
  • Coulanges, Fustel de, Cetatea antică. Studiu asupra cultului, dreptului şi instituţiilor Greciei şi Romei, vol. I, II, Traducere de Mioara şi Pan Izverna, traducerea notelor de Elena Lazăr, prefaţă de Radu Florescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1984.
  • Crăcea, Elena, Dicţionar latin-român, român-latin, Editura Steaua Nordului, Constanţa, 2007.
  • Drîmba, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, Editura Saeculum și Vestală, București, 1998, vol.I-III
  • Dărămuş, Lucia, Mituri şi legende ale antichităţii, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2008.
  • Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, De la epoca de piatră la misterele din Eleusis, Traducere din limba franceză de Cezar Baltag, Editura Universitas, Chișinău, 1994.
  • Gheorghe, I., Ştefan, Culegere de texte latine, Editura Porto Franco, Galaţi, 1995.
  • Giardina, Andreea, Omul Roman, traducere de Dragoş Cojocaru, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
  • Grimal, Pierre, Civilizaţia romană, vol. I., traducere şi note de Eugen Cizek, Editura Minerva, Bucureşti, 1973.
  • Gulian, C., I., Lumea culturii primitive, Editura Albatros, Bucureşti, 1983.
  • Guţu Gheorghe, Dicţionar român – latin, Ediţie revăzută şi completată, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1993.
  • Hanga, Vladimir, Mari legiuitori ai lumii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.
  • Iordănescu, Teodor, Viaţa privată în Imperiul Roman, Editura Vestala, Bucureşti, 2000.
  • Larousse, Dicţionar de civilizaţie romană, Jean-Calude Fredouille, profesor la Universitatea Paris X-Nanterre, traducere de Şerban Velescu, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.
  • Lascu, Nicloae, Cum trăiau romanii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965.
  • Matei, Virgil, Gramatica limbii latine, Editura Scripta, Bucureşti, 1994.
  • Pârlog, Maria, Gramatica limbii latine, Editura ALL, Bucureşti, 1996.
  • Petre, Zoe, Cetatea greacă între real şi imaginar, Editura Nemira, 2000.
  • Petolescu, Constantin, C., Epigrafia latină, Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2001.
  • Pocket Oxford Latin Dictionary, Edited by James Morwood, Oxford, UK, Oxford University Press, 1994, 2005.
  • Spivey, N. şi Squire, M., Panorama lumii clasice, Traducere: Simona Ceauşu, Gabriel Tudor, Bucureşti, Editura All, 2007.
  • Simenschki, Theodor, Gramatica limbii latine, Editura Viitorul românesc, Bucureşti, 1998.
  • Strechie, Mădălina, Oameni politici ai Romei Antice (Lideri, instituţii şi mentalităţi), Editura Universitaria, Craiova, 2008.
  • Strechie, Mădălina, Noţiuni de civilizaţie latină, Editura Universitaria, Craiova, 2008.
  • Strechie, Mădălina, Limba unei culturi şi civilizaţii antice: limba latină-curs practic, Editura Universitaria, Craiova, 2013.

Unitatea de învăţare 2: ALFABETUL, SCRIEREA LATINĂ ŞI NUMELE ROMANE

  • Alfabetul latin provine din cel fenician prin filieră etruscă.
  • Etruscii au luat alfabetul de la greci, care l-au obţinut de la fenicieni.
  • Alfabetul latin are 23 de litere.
  • Cea mai veche dovadă de limbă latină este Fibula de la Praeneste, o mică localitate din Italia cu următorul conţinut:
    • MANIOS MED FEFAFKED NUMASIOI - MANIUS ME FECIT NUMERIO
      • Traducere: Manius m-a făcut pentru Numerius.
    • Meşterul care a executat fibula se numea MANIUS, iar cel căruia i s-a făcut fibula se numea NUMERIUS.
    • Această inscripţie datează din secolul VII a.C.

Caracteristicile limbii latine

  • Limba latină este o limbă indo-europeană.
  • A supravieţuit Imperiului Roman, fiind limba ştiinţei, culturii şi diplomaţiei.
  • Nu este considerată o limbă moartă în totalitate, deoarece a supravieţuit prin limbile romanice.
  • Limba latină a fost un vehicul al globalizării care cuprindea trei continente: Europa, Africa şi Asia.
  • A jucat rolul de instrument în procesul de romanizare.
  • Romanii au lăsat multe inscripţii latine de diverse tipuri: juridice, dedicaţii divine, celebrarea victoriilor etc.
  • Latina epigrafică este abreviată adesea din cauza limitării spaţiului material pe care se scrie.

Numele romanilor

  • Cetăţenii romani aveau tria nomina:
    • praenomen (prenume),
    • nomen gentile (nume de familie),
    • cognomen (renume).
  • Cognomenul are ca rădăcină radicalul "cog-" derivat din verbul cognosco, care înseamnă:
    1. a cunoaşte
    2. a afla
    3. a recunoaşte
  • Astfel, cognomenul poate fi interpretat ca numele prin care un individ se face recunoscut.
  • Împăraţii romani mai aveau nume de tip nomina triumphalia (numele popoarelor cucerite).
  • Majoritatea romanilor din Italia îşi treceau și tribul de care aparţineau.
  • Exemplele de abrevieri pentru numele romane:
    • Aulus – A.
    • Appius – AP.
    • Caius – C.
    • Cneus – CN.
    • Decimus – D.
    • Flavius – FL.
    • Lucius – L.
    • Marcus – M.
    • Manius – MN.
    • Numerius – N.
    • Publius – P.
    • Quintus – Q.
    • Servius – SER.
    • Sextus – SEX.
    • Spurius – S.; SP.
    • Septimus – S.; SEP.
    • Tiberius – TI.; TIB.
    • Vibius – V.

Nume rare (PRAENOMINA RARA)

  • Agrippa – AGRIPP.
  • Ancus – A.
  • Ammius – AN.
  • Aruns – AR.
  • Cossus – C.
  • Eppius – EP.
  • Faustus – F.
  • Herius – HER.
  • Kaeso – K.
  • Marius – M.
  • Mesius – MES.
  • Novius – NOV.
  • Opiter – OPI.
  • Optimus – OPT.; O.
  • Octavianus – O.
  • Paullus – P.
  • Postumus – POST.; POS.; P.
  • Tullius – TUL.; T.
  • Volero – VOL.

Nomen gentilice (NOMINA GENTILA)

  • Aelius – AEL.
  • Antoninius – ANT.; ANTON.
  • Aurelius – AVR.
  • Claudius – CL.; CLAVD.
  • Flavius – FL.; FLAV.; FLA.
  • Iulius – IVL.; I.
  • Pompeius – POMP.; POM.; P.
  • Valerius – VAL.
  • Ulpius – VLP.

Cognomina et nomina triumphalia

  • Augustus – AVG.
  • Africanus – AFR.
  • Dacicus – DAC.
  • Germanicus – GERM.; GER.
  • Nasica – NAS.
  • Particus – PART.

Triburile romane

  • Aemilia – AEM.; AEMI.; AEMIL.; AEMILI.
  • Anoensis – AN.; ANI.; ANIENS.; ANN.; ANNI.
  • Arnensis – AR.; ARN.; ARNE.; ARNENS.; ARNI.
  • Camulia – CAM.; CAMIL.
  • Claudia – C.; CL.; CLA.; CLV.; CLAVD.
  • Clustumina – CL.; CLVS.; CLVST.
  • Cornelia – COR.; CORN.; CORNEL.
  • Esquilina – ESQ.; ESQVIL.
  • Fabia – FAB.
  • Falerna – F.; FAL.; FALE.; FALL.
  • Galeria – G.; GAL.; GALER.
  • Horatia – H.; HOR.; ORAT.
  • Lemonia – LEM.; LEMO.; LEMON.
  • Maecia – MAE.; MAEC.; MAI.; MEC.
  • Oufentina – OF.; OFEN.; OFENTIN.; OFF.
  • Palatina – PAL.; PALAT.; PALATIN.
  • Papiria – P.; PA.; PAP.; PAPER.; PAPI.
  • Pollia – POL.; POLL.; POLLI.
  • Pomptina – POM.; POMENT.; POMPT.
  • Publilia – POB.; POP.; PVB.; PVBL.
  • Pupinia – PVP.; PVPP.; PVPIN.
  • Quirina – Q.; QV.; QVIR.; QVIRIN.; QIR.
  • Romilia – ROM.; ROMIL.; ROMVL.
  • Sabatina – SAB.; SABATI.; SABATIN.
  • Scapia – SCA.; SCAP.; SCAPT.; SCAT.
  • Sergia – SER.; SERG.; SR.
  • Stellatina – ST.; STE.; STEL.; STELLA.; STL.
  • Suburana – SVB.
  • Teretina – TER.; TERET.; TERETIN.
  • Tromentina – T.; TR.; TROM.; TROMEN.
  • Velina – VE.; VEL.; VELL.; VELIN.
  • Voltinia – V.; VOL.; VOLT.; VOLTIN.

Importanța tria nomina

  • La cele tria nomina se adaugă, de cele mai multe ori, numele tribului de care făcea parte individul.
  • Se observă şi menţionarea prenumelui tatălui, sau filiaţia, ceea ce este vizibil pentru numele masculine şi cele feminine.
  • Datorită spaţiului limitat al materialelor epigrafice romanii utilizau abrevieri pentru a menţiona numele în inscripţii.

Exemplu de inscripţie

  • C.I.L.X 6006
  • L(ucio). BVRBVLEIO. L(ucii). F(ilio). QVIR(ina tribu). OPTATO LIGARIANO. CO(n)S(uli)
    • Traducere: Lui Lucius Burbuleius Optatus Ligarianus, fiul lui Lucius, din tribul Quirina, consul…
  • Observaţii: Din inscripţie se observă numele personajelor:
    • Lucius (praenomen),
    • Burbuleius (nomen gentile),
    • Optatus şi Ligarianus (cognomina).
    • De asemenea, prenumele tatălui este acelaşi cu al fiului.

Concluzii referitoare la prenume

  • Cele mai frecvente prenume erau legate de:
    • A. numele zeilor: Marcus, Marcelus, Martinus
    • B. numerale ordinale: Secundus, Quintus, Sextus, Septimus, Octavius, Decimus
    • C. adjectivale: Felix, Firmus, Flavius, Honestus, Niger, Probus, Rubius, Silvius, Tiberius

Teme de studiu

  1. Care este cea mai veche dovadă a limbii latine?
  2. Ce fel de limbă este limba latină?
  3. Câte nume aveau romanii?
  4. De unde provine alfabetul latin?