Biologie invatare
Respirația la animale
La animale, respirația se efectuează prin diverse metode:
Cutanat (prin piele)
Traheal (la insecte)
Branhial (la animalele acvatice)
Pulmonar (la animalele terestre)
Sistemul respirator la om
Căile respiratorii au rolul de a conduce aerul, de a-l umezi, încălzi și purifica. Acestea includ:
Fose nazale:
Comunică cu exteriorul prin nări.
Căptușite de o mucoasă respiratorie care ajută la încălzirea și purificarea aerului.
Faringe:
Cale comună pentru sistemul digestiv (SD) și sistemul respirator (SR).
Conține amigdalele care rețin agenții patogeni.
Laringe:
Organ cartilaginos.
Căptușit cu o mucoasă care formează 2 perechi de pliuri numite corzi vocale, esențiale în producerea sunetului.
Trahee:
Formată din inele cartilaginoase incomplete (16-20).
Căptușită cu o mucoasă cu cili care filtrează aerul.
Bronhii extrapulmonare:
Formate prin ramificarea traheei.
Pătrund în cei 2 plămâni și se ramifică în căile aeriene intrapulmonare, formând ceea ce se numește arborele bronșic.
Structura plămânilor
Plămânii:
Localizați în cutia toracică, numărul lor este de 2.
Aspect elastic și buretos.
Acoperiți de 2 membrane subțiri denumite pleure:
O pleură parietală care căptușește și aderă la cutia toracică.
O pleură viscerală care aderă la suprafața plămânilor.
Între cele 2 foițe se află o peliculă fină de lichid ce facilitează alunecarea acestora și împiedică dezlipirea lor.
Alcătuiți din lobi:
2 lobi pentru plămânul stâng (datorită poziției inimii cu vârful spre stânga).
3 lobi pentru plămânul drept.
Plămânii conțin segmente și lobuli pulmonari, unități independente din punct de vedere structural și funcțional.
Lobulii pulmonari conțin ramificațiile bronhiilor care formează arborele bronșic.
Cele mai subțiri ramificații poartă numele de bronhiole, care nu mai prezintă cartilaj, dar au mult țesut muscular neted.
Se termină cu saci alveolari, la nivelul cărora se deschid alveolele pulmonare.
Alveola pulmonară:
Este unitatea structurală și funcțională a plămânului, unde se face schimbul de gaze dintre mediul extern și sânge.
Alveolele sunt înconjurate de o rețea densă de capilare sanguine, iar epiteliul alveolar împreună cu cel capilar formează peretele alveolo-capilar, subțire și permeabil pentru gazele respiratorii.
Procesul de respirație la om
La mamifere, procesul de respirație constă în:
Ventilația pulmonară
Transportul gazelor respiratorii (prin sânge, hematii)
Respirația celulară
1. Ventilația pulmonară
Reprezintă schimbul de gaze din plămâni, realizat prin:
Inspirație:
Un proces activ (cu consum energetic).
Implică introducerea aerului în plămâni.
Necesită contracția mușchilor respiratori: intercostali și diafragm.
Crește volumul toracic.
Scade presiunea intrapulmonară.
Expirație:
Un proces pasiv (fără consum de energie).
Implică eliminarea aerului din plămâni.
Aduce relaxarea mușchilor inspiratori.
Volumul cutiei toracice scade, revenind la dimensiunile de repaus, exercitând presiune asupra plămânilor.
Crește presiunea intrapulmonară peste presiunea aerului exterior, ducând la eliminarea aerului bogat în CO2.
2. Etapa sangvină
Gazelele respiratorii sunt transportate prin sânge:
Dizolvate în plasmă.
Legate de hemoglobină (o proteină din citoplasma globulelor roșii).
Oxigenul este preluat de la alveolele pulmonare și transportat la celule.
Dioxidul de carbon este preluat de la celule și transportat la alveolele pulmonare.
3. Etapa celulară
Definirea etapei în care oxigenul intră din sânge în celule:
Oxigenul participă la procesul de respirație celulară.
Dioxidul de carbon, rezultat din acest proces, iese din celule și intră în capilarele sangvine, pentru transport spre plămâni.
Aspecte fiziologice ale respirației
O respirație completă include inspirația și expirația,
Frecvența respiratorie depinde de:
Vârstă
Gen
Efort fizic
Temperatură
Frecvența medie este:
16 respirații pe minut (bărbați)
18 respirații pe minut (femei)
Cantitatea de aer inspirat și expirat în cadrul unei respirații normale este de 500 ml aer și se numește volum curent.