MM verificare

Definiția motivației

  • Motivația reprezintă ansamblul stărilor de necesitate ale individului, care imping și determină acțiuni pentru satisfacerea acestora.

Funcțiile motivației

  • Funcția de activare: generează un dezechilibru fiziologic sau psihologic, degajând o alertă interioară care crește tensiunea interioară până la satisfacerea nevoilor.

  • Funcția de mobil: selectează deprinderile relevante pentru acțiune, conform afirmației lui H. Pieron.

  • Funcția de autoreglare: conferă conducerii un caracter activ și selectiv.

Elemente structurale ale motivației

1. Trebuințele (nevoile)

  • Reflectă echilibrul bio-psihosocial, influențat de mediu.

  • Trebuințe primare:înăscute, necesare supraviețuirii fizice (ex: foame, sete).

  • Trebuințe secundare: formate în viața individului, necesare integrării psihice și sociale (ex: confort, cunoștințe, comunicare).

2. Motivele

  • Reprezintă stările de necesitate reactivate subiectiv.

  • Motive constiente: transforma nevoile în acțiuni (ex: sete -> consum apă).

  • Motive inconștiente: neclare, dar influente în comedii.

3. Interesele

  • Orientări selective către domenii specifice, conținând elemente cognitive și afective.

4. Convingerile

  • Idei puternice despre sine, stimulând acțiuni; include și credințele.

5. Impulsul

  • Tensiune crescândă care preconizează activitatea.

6. Dorința

  • Stare emotională îndreptată spre un obiect.

7. Scopul

  • Direcția mentală a acțiunii.

8. Aspiratia

  • Tendința intensă către idealuri.

9. Idealul

  • Proiecția personală ce dirijează existența.

10. Atitudinea

  • Predispoziția de a accepta sau respinge fenomene.

Formele de motivație

1. Motivația pozitivă vs. motivația negativă

  • Pozitivă: determinată de laudă; conduce la implicare și rezultate benefice.

  • Negativă: determinată de amenințări; aduce doar efecte pe termen scurt.

2. Motivația intrinsecă vs. motivația extrinsecă

  • Intrinsecă: satisfacția provine din activitate.

  • Extrinsecă: metoda este influențată de recompense externe.

3. Motivația cognitivă vs. motivația afectivă

  • Cognitivă: provine din nevoia de a cunoaște.

  • Afectivă: bazată pe nevoia de apreciere din partea altora.

Teorii motivaționale

  1. Teoria instinctului (William James): Comportamentele sunt influențate de instincte înnăscute.

  2. Teoria condiționării operante (B.F. Skinner): Comportamentele sunt repetate dacă urmează recompense.

  3. Ierarhia nevoilor (Maslow): Nevoile fundamentale trebuie satisfăcute în ordinea ierarhică.

  4. Teoria bifactorială (Herzberg): Satisfacția diferă prin factori de motivație versus igienă.

  5. Teoria așteptărilor (Vroom): Motivația depinde de așteptările de succes și recompense.

  6. Teoria stabilirii obiectivelor (Locke): Obiectivele clare motivează performanța.

  7. Teoria ERD (Alderfer): Reformulează nevoile în trei categorii (existență, relaționare, dezvoltare).

  8. Teoria tridimensională a atribuirii (Weiner): Cum explicăm succesul și eșecul.

  9. Teoria evaluării cognitive (Ryan și Deci): Autonomia și competența influențează motivația intrinsecă.

Factori motivaționali și demotivaționali

Motivaționali

  • Realizarea profesională, climat favorabil, munca interesantă.

Demotivaționali

  • Inechitate, politici restrictive, salarii scăzute.

Strategii de retenție a angajaților

  • Oferirea de beneficii, construirea unei culturi organizaționale solide, monitorizarea satisfacției angajaților.