MM verificare
Definiția motivației
Motivația reprezintă ansamblul stărilor de necesitate ale individului, care imping și determină acțiuni pentru satisfacerea acestora.
Funcțiile motivației
Funcția de activare: generează un dezechilibru fiziologic sau psihologic, degajând o alertă interioară care crește tensiunea interioară până la satisfacerea nevoilor.
Funcția de mobil: selectează deprinderile relevante pentru acțiune, conform afirmației lui H. Pieron.
Funcția de autoreglare: conferă conducerii un caracter activ și selectiv.
Elemente structurale ale motivației
1. Trebuințele (nevoile)
Reflectă echilibrul bio-psihosocial, influențat de mediu.
Trebuințe primare:înăscute, necesare supraviețuirii fizice (ex: foame, sete).
Trebuințe secundare: formate în viața individului, necesare integrării psihice și sociale (ex: confort, cunoștințe, comunicare).
2. Motivele
Reprezintă stările de necesitate reactivate subiectiv.
Motive constiente: transforma nevoile în acțiuni (ex: sete -> consum apă).
Motive inconștiente: neclare, dar influente în comedii.
3. Interesele
Orientări selective către domenii specifice, conținând elemente cognitive și afective.
4. Convingerile
Idei puternice despre sine, stimulând acțiuni; include și credințele.
5. Impulsul
Tensiune crescândă care preconizează activitatea.
6. Dorința
Stare emotională îndreptată spre un obiect.
7. Scopul
Direcția mentală a acțiunii.
8. Aspiratia
Tendința intensă către idealuri.
9. Idealul
Proiecția personală ce dirijează existența.
10. Atitudinea
Predispoziția de a accepta sau respinge fenomene.
Formele de motivație
1. Motivația pozitivă vs. motivația negativă
Pozitivă: determinată de laudă; conduce la implicare și rezultate benefice.
Negativă: determinată de amenințări; aduce doar efecte pe termen scurt.
2. Motivația intrinsecă vs. motivația extrinsecă
Intrinsecă: satisfacția provine din activitate.
Extrinsecă: metoda este influențată de recompense externe.
3. Motivația cognitivă vs. motivația afectivă
Cognitivă: provine din nevoia de a cunoaște.
Afectivă: bazată pe nevoia de apreciere din partea altora.
Teorii motivaționale
Teoria instinctului (William James): Comportamentele sunt influențate de instincte înnăscute.
Teoria condiționării operante (B.F. Skinner): Comportamentele sunt repetate dacă urmează recompense.
Ierarhia nevoilor (Maslow): Nevoile fundamentale trebuie satisfăcute în ordinea ierarhică.
Teoria bifactorială (Herzberg): Satisfacția diferă prin factori de motivație versus igienă.
Teoria așteptărilor (Vroom): Motivația depinde de așteptările de succes și recompense.
Teoria stabilirii obiectivelor (Locke): Obiectivele clare motivează performanța.
Teoria ERD (Alderfer): Reformulează nevoile în trei categorii (existență, relaționare, dezvoltare).
Teoria tridimensională a atribuirii (Weiner): Cum explicăm succesul și eșecul.
Teoria evaluării cognitive (Ryan și Deci): Autonomia și competența influențează motivația intrinsecă.
Factori motivaționali și demotivaționali
Motivaționali
Realizarea profesională, climat favorabil, munca interesantă.
Demotivaționali
Inechitate, politici restrictive, salarii scăzute.
Strategii de retenție a angajaților
Oferirea de beneficii, construirea unei culturi organizaționale solide, monitorizarea satisfacției angajaților.