01_DSM_87_122_ocred
Tulburările din Spectrul Schizofreniei și Alte Tulburări Psihotice
Aceste tulburări includ schizofrenia, alte tulburări psihotice și tulburarea schizotipală.
Sunt definite prin anomalii în următoarele domenii:
Ideație delirantă
Halucinații
Gândire dezorganizată (discurs)
Comportament motor profund dezorganizat sau anormal (inclusiv catatonie)
Simptome negative
Elementele Esențiale Care Definesc Tulburările Psihotice
Ideația Delirantă
Convingeri fixe care nu pot fi schimbate prin dovezi.
Conținutul poate varia (persecuție, referință, somatic, religios, grandoare).
Tipuri de idei delirante:
De persecuție: Convingerea că individul va fi rănit sau hărțuit.
De referință: Gesturi sau comentarii din mediu sunt adresate individului.
De grandoare: Individul crede că are abilități sau faimă excepționale.
Erotomane: Convingerea falsă că o altă persoană este îndrăgostită de el.
Nihiliste: Convingerea că va avea loc o catastrofă majoră.
Somatice: Preocupări privind sănătatea și funcționarea organelor.
Idei delirante bizare: Neplauzibile și de neînțeles pentru membrii aceleiași culturi.
Exemplu: O forță exterioară a îndepărtat organele și le-a înlocuit cu altele, fără urme.
Idei delirante fără caracter bizar: Convingerea că individul este supravegheat de poliție fără dovezi.
Idei delirante de control: Pierderea controlului asupra gândurilor și corpului.
Furtul gândurilor, inserția gândurilor, manipularea de către o forță exterioară.
Diferențierea de o idee puternic susținută este dificilă și depinde de gradul de convingere.
Halucinațiile
Experiențe perceptive în absența unui stimul extern.
Caracter viu și clar, cu impactul percepțiilor normale.
Nu pot fi controlate voluntar.
Pot apărea în orice modalitate senzorială.
Cele mai frecvente în schizofrenie: halucinațiile auditive.
Voci familiare sau nu, separate de gândurile individului.
Trebuie să apară în contextul clarității senzoriale.
Cele hipnagogice (la adormire) sau hipnapompice (la trezire) sunt normale.
Pot fi normale în practicile religioase din anumite culturi.
Gândirea (Vorbirea) Dezorganizată
Se deduce din discursul individului.
Trecere de la un subiect la altul (deraiere sau pierderea asociațiilor).
Răspunsuri tangențiale sau fără legătură cu întrebările.
Incoerență sau „salată de cuvinte” (afazie de recepție).
Trebuie să fie suficient de severă pentru a perturba substanțial comunicarea eficientă.
Evaluarea dificultată dacă există diferențe lingvistice între evaluator și individ.
Poate apărea în perioadele prodromală și reziduală ale schizofreniei.
Comportamentul Motor Intens Dezorganizat sau Anormal (Inclusiv Catatonia)
Se manifestă de la „stupiditate” copilărească la agitație impredictibilă.
Anomalii în orice formă de comportament direcționat către un obiectiv.
Dificultăți în efectuarea activităților cotidiene.
Comportamentul catatonic: Scădere importantă a reactivității la mediu.
Rezistența la comenzi (negativism).
Menținerea posturilor rigide, inadecvate sau bizare.
Absența răspunsurilor verbale și motorii (mutism și stupor).
Activitate motorie excesivă și lipsită de scop (agitație catatonică).
Mișcări repetitive stereotipe, fixarea privirii, grimase faciale, mutism și ecoul vorbirii.
Asociată cu schizofrenia, dar poate apărea și în alte tulburări mintale (bipolară, depresivă) și afecțiuni medicale.
Simptome Negative
Răspunzătoare pentru o mare parte din morbiditatea asociată schizofreniei.
Mai puțin evidente în alte tulburări psihotice.
Frecvente în schizofrenie: diminuarea expresivității emoționale și avoliția.
Diminuarea expresivității emoționale: Reducerea expresivității la nivelul feței, contactului vizual, intonației vorbirii și mișcări ale mâinilor.
Avoliția: Scăderea motivației de a iniția activități cu scop.
Alte simptome negative: alogia, anhedonia și lipsa de sociabilitate.
Alogia: Scăderea debitului vorbirii.
Anhedonia: Scăderea capacității de a simți plăcere.
Lipsa de sociabilitate: Absența interesului pentru interacțiuni sociale.
Organizarea Capitolului
Gradarea psihopatologiei.
Afecțiuni care nu îndeplinesc criteriile complete pentru o tulburare psihotică sau se limitează la un singur domeniu.
Afecțiuni limitate în timp.
Excluderea afecțiunilor care pot da naștere unei psihoze.
Tulburarea de personalitate schizotipală este menționată, dar descrisă în capitolul „Tulburări de personalitate”.
Tulburarea de Personalitate Schizotipală
Tipar pervaziv de deficite în relațiile sociale și interpersonale.
Capacitate redusă de a-și face prieteni apropiați.
Tulburări cognitive sau de percepție.
Comportament excentric.
Debutează de obicei la vârsta adultă tânără, dar poate fi evident în copilărie și adolescență.
Anomaliile convingerilor, gândirii și percepției sunt sub pragul de severitate al tulburărilor psihotice.
Afecțiuni Limitate la un Singur Domeniu al Psihozei
Delirul și catatonia.
Tulburarea Delirantă
Prezența ideației delirante timp de cel puțin o lună, fără alte simptome psihotice.
Catatonia
Descrisă ulterior în capitol.
Tulburări Psihotice Limitate în Timp
Tulburarea Psihotică Scurtă
Durează mai mult de o zi și se remite în decurs de o lună.
Tulburarea Schizofreniformă
Simptomatologie similară cu schizofrenia, dar durează mai puțin de 6 luni.
Absența cerinței privind declinul funcțional.
Schizofrenia
Durează cel puțin 6 luni.
Include cel puțin o lună cu simptome de fază activă.
Tulburarea Schizoafectivă
Episod afectiv și simptome de fază activă ale schizofreniei se manifestă împreună.
Precedate sau urmate de cel puțin 2 săptămâni de idei delirante sau halucinații, în absența simptomelor afective majore.
Tulburări Psihotice Provocate de Alte Afecțiuni
Tulburarea Psihotică Indusă de Consumul de Substanțe sau Medicamente
Simptomele psihotice sunt consecința fiziologică a unui drog, medicament sau a expunerii la un toxic.
Se remite după îndepărtarea agentului cauzal.
Tulburarea Psihotică Secundară unei Afecțiuni Medicale
Simptomele psihotice sunt consecința fiziologică directă a unei afecțiuni medicale.
Catatonia
Poate apărea în mai multe tulburări (neurodezvoltare, psihotice, bipolare, depresive și alte tulburări mintale).
Diagnostice: catatonie asociată cu altă tulburare mintală, tulburarea catatonică secundară unei afecțiuni medicale și catatonia nespecificată.
Alte Tulburări din Spectrul Schizofreniei și Alte Tulburări Psihotice
Categorii specificate și nespecificate pentru tablourile clinice care nu îndeplinesc criteriile pentru nicio tulburare psihotică specifică.
Simptomatologie psihotică despre care există informații indecvate sau contradictorii.
Evaluarea Simptomelor și Fenomenelor Clinice Asociate din Psihoze
Tulburările psihotice sunt eterogene, iar severitatea simptomelor poate prezice aspecte importante ale bolii.
Evaluarea severității este cuprinsă în Partea I, capitolul „Instrumente de evaluare bazate pe măsurători”.
Utile în planificarea tratamentului, luarea deciziilor privind prognosticul și cercetarea mecanismelor fiziopatologice.
Evaluarea dimensională a simptomelor psihotice principale (halucinații, idei delirante, vorbire dezorganizată, comportament psihomotor anormal și simptome negative).
Evaluarea dimensională a depresiei și maniei.
Severitatea simptomelor afective are valoare de prognostic și ghidează decizia terapeutică.
Tulburarea schizoafectivă nu reprezintă o categorie nosologică distinctă.
Evaluarea dimensională a depresiei și maniei atrage atenția medicilor către patologia afectivă și necesitatea tratării acesteia.
Scala cuprinsă în Partea III include evaluarea dimensională a deteriorării cognitive.
Mulți indivizi cu tulburări psihotice prezintă deteriorare în diferite domenii cognitive, reprezentând un factor de predicție al statusului funcțional.
Evaluarea clinică neuropsihologică poate fi utilă pentru stabilirea diagnosticului și a tratamentului.
Testarea neuropsihologică formală trebuie aplicată și punctată de personal antrenat.
Medicul trebuie să utilizeze cele mai pertinente informații disponibile pentru a aprecia cazul, dacă nu se aplică o evaluare formală.
Sunt necesare cercetări ulterioare cu privire la aceste evaluări pentru a stabili utilitatea lor clinică.
Tulburarea (de Personalitate) Schizotipală
Criteriile de diagnostic și descrierea se găsesc în capitolul „Tulburări de personalitate”.
Considerată ca făcând parte din tulburările spectrului schizofreniei.
Etichetată în secțiunea corespunzătoare din ICD-9 și ICD-10 ca tulburare schizotipală.
Tulburarea Delirantă
Criterii de Diagnostic
Cod: 297.1 (F22)
A. Prezența uneia (sau a mai multor) idei delirante cu durata de cel puțin o lună.
B. Criteriul A pentru schizofrenie nu a fost îndeplinit niciodată.
Notă: Halucinațiile, dacă sunt prezente, nu sunt dominante și au legătură cu tematica delirantă.
C. În afară de impactul ideii (ideilor) delirante sau al consecințelor ei, funcționarea nu este afectată major, iar comportamentul nu este bizar sau neobișnuit.
D. Dacă au avut loc episoade maniacale sau depresive majore, acestea au fost scurte comparativ cu durata perioadelor delirante.
E. Perturbarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanțe sau altor afecțiuni medicale și nu poate fi explicată mai bine de altă tulburare mintală.
A se Specifica Tipul:
Erotoman: Tematica principală a ideației delirante este că o altă persoană este îndrăgostită de individ.
De grandoare: Tematica principală este convingerea individului că deține un mare talent sau capacitate sau că a făcut o descoperire importantă.
De gelozie: Tematica principală este că soțul sau partenerul este infidel.
De persecuție: Tematica principală este că se conspiră împotriva lui, este bârfit, spionat, urmărit, otrăvit sau drogat, calomniat, hărțuit sau împiedicat să-și urmărească obiectivele pe termen lung.
Somatic: Tematica principală implică funcțiile sau senzațiile corporale.
Mixt: Nu există nicio tematică delirantă principală.
Nespecificat: Nu poate fi determinată în mod clar convingerea delirantă principală sau nu este descrisă în tipurile specificate mai sus.
A se Specifica Dacă:
Cu conținut bizar: Ideația delirantă este considerată bizară dacă este în mod evident neplauzibilă, neinteligibilă și nu provine din experiențe de viață uzuale.
A se Specifica Dacă:
Următorii specificatori privind evoluția vor fi utilizați doar dacă tulburarea durează de cel puțin un an:
Primul episod, actual în episod acut.
Primul episod, actual în remisiune parțială.
Primul episod, actual în remisiune completă.
Episoade multiple, actual în episod acut.
Episoade multiple, actual în remisiune parțială.
Episoade multiple, actual în remisiune completă.
Continuu.
Nespecificat.
A se Specifica Severitatea Actuală:
Calculată cu ajutorul unei evaluări cantitative a simptomelor psihotice principale.
Fiecare simptom va fi evaluat în ceea ce privește severitatea actuală (cea mai severă din ultimele 7 zile), pe o scală de 5 puncte. De la 0 (nu este prezent) la 4 (prezent și sever).
Diagnosticul de tulburare delirantă poate fi stabilit fără specificarea severității.
Subtipuri
Erotoman
Subiectul central al ideației delirante constă în faptul că o altă persoană este îndrăgostită de individ. Persoana are de obicei un statut înalt.
Grandoare
Tematica principală este convingerea individului că deţine un talent sau o capacitate deosebită sau că a făcut o descoperire importantă. Mai rar, individul poate prezenta ideea delirantă că are o relație specială cu o persoană renumită sau că este el însuşi această persoană.
Gelozie
Tematica principală a ideației delirante este aceea a partenerului infidel. Această convingere se formează fără o cauză evidentă și se bazează pe interpretări incorecte.
Persecuție
Subiectul principal al ideației delirante constă în convingerea individului că se conspiră împotriva lui, că este bârfit, spionat, otrăvit, calomniat, hărțuit sau împiedicat să-și urmărească obiectivele pe termen lung.
Somatic
Tematica principală a ideației delirante se referă la funcțiile și senzațiile corporale. Cel mai frecvent întâlnită este convingerea individului că emană un miros neplăcut.
Elemente de Diagnostic
Criteriul principal de diagnostic constă în prezența uneia sau a mai multor idei delirante care persistă timp de cel puțin o lună (Criteriul A).
Nu se stabilește diagnosticul de tulburare delirantă dacă individul a prezentat, la un moment dat, o simptomatologie care îndeplinește criteriul A pentru schizofrenie (Criteriul B).
Cu excepția impactului direct al ideației delirante, afectarea funcționării psihosociale este mai limitată comparativ cu cea din alte tulburări psihotice, iar comportamentul nu este în mod evident bizar sau neobișnuit (Criteriul C).
Dacă apar episoade afective simultan cu ideația delirantă, durata totală a acestor episoade afective este scurtă comparativ cu durata totală a perioadei cu simptomatologie delirantă (Criteriul D).
Ideația delirantă nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanțe (Criteriul E).
Alături de cele cinci domenii simptomatice menționate în criteriile de diagnostic, evaluarea domeniilor simptomatice: cogniție, depresie și manie este esențială pentru a face diferențierea de finețe între tulburările din spectrul schizofreniei și alte tulburări psihotice.
Elemente Asociate care Susțin Diagnosticul
Convingerile delirante pot produce consecințe negative în viața socială, maritală și profesională a individului.
Mulți indivizi manifestă o dispoziție disforică sau iritabilă.
În tipurile de persecuție, de gelozie și erotoman pot să apară mânia și comportamentul violent.
Indivizii prezintă frecvent un comportament litigios și conflictual.
Prevalență
Prevalența tulburării delirante pe tot parcursul vieții a fost estimată la aproximativ 0,2%, iar cel mai frecvent tip este cel de persecuție.
Tulburarea delirantă, tipul de gelozie, este probabil mai des întâlnită la bărbați decât la femei, dar nu există diferențe majore între sexe în privința frecvenței globale a tulburării delirante.
Debut și Evoluție
În medie, funcționarea globală a indivizilor cu tulburare delirantă este în general mai bună decât în schizofrenie.
Deși diagnosticul este de obicei stabil, o parte din indivizi vor dezvolta schizofrenie. Tulburarea delirantă are o relație de spectru semnificativă atât cu schizofrenia, cât și cu tulburarea de personalitate schizotipală.
Deși poate să apară și la grupele de vârstă mai tinere, această tulburare are o prevalență mai mare la indivizii mai în vârstă.
Elemente de Diagnostic Dependente de Mediul Cultural
Trebuie avut în vedere fondul cultural și religios al individului atunci când se evaluează posibilitatea prezenței tulburării delirante.
Conținutul ideilor delirante poate varia și în funcție de contextul cultural.
Consecințe Funcționale ale Tulburării Delirante
Afectarea funcțională este de obicei mai limitată comparativ cu cea întâlnită în alte tulburări psihotice, dar în unele cazuri poate fi semnificativă.
Trăsătura comună indivizilor cu tulburare delirantă este comportamentul și aspectul lor aparent normal atunci când nu discută și nu acționează în concordanță cu ideilor lor delirante.
Diagnostic Diferențial
Tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburări înrudite.
Delirium, tulburarea neurocognitivă majoră, tulburarea psihotică secundară unei afecțiuni medicale și tulburarea psihotică indusă de consumul de substanțe sau medicamente.
Schizofrenia și tulburarea schizofreniformă.
Tulburări depresivă și bipolară și tulburarea schizoafectivă.
Tulburarea Psihotică Scurtă
Criterii de Diagnostic
Cod: 298.8 (F23)
A. Prezența unuia (sau mai multe) din următoarele simptome. Cel puțin unul dintre acestea trebuie să fie (1), (2) sau (3):
1. Ideație delirantă.
2. Halucinații.
3. Vorbire dezorganizată.
4. Comportament intens dezorganizat sau catatonic.
B. Durata unui episod al tulburării este de cel puțin o zi și de cel mult o lună, cu revenirea completă, în cele din urmă, la nivelul de funcționare premorbid.
C. Perturbarea nu este mai bine explicată de tulburarea depresivă majoră sau bipolară cu simptome psihotice sau de o altă tulburare psihotică și nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanțe sau afecțiuni medicale.
A se Specifica Dacă:
Cu factor(i) de stres major (psihoza reactivă scurtă).
Fără factor(i) de stres major.
Cu debut postpartum: Dacă debutul are loc pe parcursul sarcinii sau în primele patru săptămâni postpartum.
A se Specifica Dacă:
Cu catatonie
A se Specifica Severitatea Actuală:
Calculată cu ajutorul unei evaluări cantitative a simptomelor psihotice principale, care cuprind: ideația delirantă, halucinațiile, vorbirea dezorganizată, comportamentul psihomotor anormal și simptomele negative.
Elemente de Diagnostic
Elementul principal de diagnostic este debutul brusc al cel puțin unuia din următoarele simptome psihotice pozitive: idei delirante, halucinații, vorbire dezorganizată sau comportament motor intens anormal, inclusiv catatonie (Criteriul A).
Elemente Asociate care Susțin Diagnosticul
Indivizii care suferă de tulburare psihotică scurtă resimt, în mod caracteristic, neliniște emoțională sau o stare de confuzie copleșitoare.
Pot prezenta treceri rapide de la o stare afectivă intensă la alta.
Prevalență
În SUA, tulburarea psihotică scurtă este responsabilă pentru 9% din cazurile de debut al unei psihoze.
Perturbările psihotice care îndeplinesc Criteriile A și C, dar nu și criteriul B, ale tulburării psihotice scurte (durata simptomelor active este de 1-6 luni) sunt mai frecvente în țările în curs de dezvoltare decât în cele dezvoltate.
Tulburarea psihotică scurtă este de două ori mai frecventă la femei decât la bărbați.
Debut și Evoluție
Tulburarea psihotică scurtă poate să apară în adolescență sau la vârsta de adult tânăr, dar debutul poate surveni oricând pe parcursul vieții, vârsta medie la debut fiind de 35 de ani.
Diagnosticul de tulburare psihotică scurtă impune remisiunea completă a tuturor simptomelor și, în cele din urmă, revenirea totală la nivelul de funcționare premorbid în decurs de o lună de la debutul perturbării.
Factori de Risc și Prognostic
Factori de temperament. Tulburările de personalitate și trăsăturile de personalitate preexistente pot predispune individul la apariția tulburării.
Elemente de Diagnostic Dependente de Mediul Cultural
Este importantă diferențierea simptomelor tulburării psihotice scurte de tiparele de răspuns acceptate cultural.
Consecințe Funcționale ale Tulburării Psihotice Scurte
În ciuda frecvenței mari a recăderilor, pentru cei mai mulți indivizi prognosticul este excelent în ceea ce privește funcționarea socială și simptomatologia.
Diagnostic Diferențial
Alte afecțiuni medicale.
Tulburări legate de consumul de substanțe.
Tulburările depresivă și bipolară.
Alte tulburări psihotice.
Simularea și tulburarea factice.
Tulburările de personalitate.
Tulburarea Schizofreniformă
Criterii de Diagnostic
*Cod: 295.40 (F20.81)
*A. Două (sau mai multe) din următoarele criterii, fiecare având o durată semnificativă pe parcursul unei perioade de 1 lună (sau mai puțin dacă tratamentul a fost eficient). Cel puțin unul dintre acestea trebuie să fie (1), (2) sau (3):
Ideație delirantă.
Halucinații.
Vorbire dezorganizată (e.g., deraiere sau incoerență frecvente).
Comportament motor intens dezorganizat sau catatonic.
Simptome negative (i.e., dminuarea exprimării emoțiilor sau avoliție).
*B. Fiecare episod al tulburării durează cel puțin o lună, dar mai puțin de 6 luni.
*C. Au fost excluse tulburarea schizoafectivă și tulburările depresivă sau bipolară cu simptome psihotice.
*D. Tulburarea nu poate fi atribuită efectelor fiziologice ale unei substanțe sau ale afecțiuni medicale.
A se specifica dacă:
*Cu elemente de prognostic favorabil
*Fără elemente de prognostic favorabil
A se specifica dacă:
*Cu catatonie
Elemente de diagnostic
*Simptomele caracteristice tulburării schizofreniforme sunt identice cu cele din schizofrenieDurationdurata totală a afecțiunii este de cel puțin o lună, dar mai scurtă de 6 luni.
Elemente asociate care susțin diagnosticul
*Ca și în cazul schizofreniei, nu există la ora actuală teste de laborator sau psihometrice care să susțină diagnosticul de tulburare schizofreniformă.
Prevalență
Incidența tulburării schizofreniforme în diferite medii culturale este aproape similară cu cea observată în schizofrenie. În Statele Unite ale Americii și alte țări dezvoltate incidența este redusă, probabil de cinci ori mai mică decât a schizofreniei. În țările în curs de dezvoltare incidența este mai mare, în special forma cu specificația "cu elemente de prognostic favorabil”
Debut și evoluție
Debutul tulburării schizofreniforme este similar cu cel al schizofrenieiAproximativ o treime din indivizii cu diagnosticul inițial de tulburare schizofreniformă (provizoriu) se remit în decurs de 6 luni, iar diagnosticul final rămâne cel de tulburare schizofreniformă. Majoritatea indivizilor aparținând celor două treimi rămase vor primi, în cele din urmă, diagnosticul de schizofrenie sau tulburare schizoafectivă.
Factori de risc și prognostic
Rudele indivizilor cu tulburare schizofreniformă au un risc crescut pentru schizofrenie.
Consecințe funcționale ale tulburării schizofreniforme
Similare cu cele aparținătoarea pentru diag de schizofrenie sau schizoafectivă
Diagnostic diferențial
*Tulburare psihotică scurtă
*Tulburări bipolare
*Schizofrenie
Alt spectru
Schizofrenia
Criterii de diagnostic
Cod: 295.90 (F20.9)
A. Două (sau mai multe) din următoarele criterii, fiecare manifestându-se o perioadă suficientă de timp în interval de 1 lună (sau mai puțin dacă tratamentul este eficient). Cel puțin unul din ele trebuie să fie (1), (2) sau (3):
Idei delirante.
Halucinații.
Vorbire dezorganizată (e.g., deraiere sau incoerență frecvente).
Comportament motor intens dezorganizat sau catatonic.
Simptome negative (i.e., dminunarea exprimării emoţiilor sau avoliție).
Elemente de Diagnostic
*Simptomele caracteristice schizofreniei sunt reprezentate de o serie de disfuncții cognitive, comportamentale și emoționale, dar niciunul dintre acestea nu este patognomonic pentru tulburare.
Elemente asociate care susțin diagnosticul
*Indivizii cu schizofrenie pot afișa: afecte inadecvate (e.g., râd în absența unui stimul corespunzător); dispoziție disforică, prezentă sub forma depresiei, anxietății sau mâniei; program perturbat al somnului (e.g., somn în timpul zilei și activitate nocturnă); lipsă de interes pentru alimentație sau refuzul de a se alimenta. Pot să apară: depersonalizarea, derealizarea și preocupările somatice, uneori de proporții delirante. Sunt frecvente anxietatea și fobiile. Deteriorarea cognitivă apare deseori în schizofrenie și stă la baza afectării profesionale și funcționale. Aceste deficite cuprind: scăderea memoriei declarative, a celei de lucru, a funcției limbajului și a altor funcții executive, precum şi scăderea vitezei de procesare a informațiilor.
Prevalență
Prevalența schizofreniei pe tot parcursul vieții este de aproximativ 0,3-0,7%, dar au fost raportate variații în funcție de rasă/etnie, țară și origine geografică în cazul imigranților şși al copiilor acestora.
Debut și Evoluție
Simptomele psihotice din schizofrenie debutează tipic între sfârșitul adolescenței și mijlocul decadei a patra de viață; debutul înainte de adolescență este rar. Vârful vârstei de debut a primului episod psihotic se situează la începutul-mijlocul celei de-a treia decade la bărbați şi finalul aceleiași decade la femei. Debutul poate fi brusc sau insidios, dar la majoritatea indivizilor semnele și simptomele semnificative clinic se dezvoltă lent şi treptat. Jurnătate din acești indivizi acuză simptome depresive.
Factori de Risc și Factori Genetici
Complicațiile hipoxice apărute pe parcursul sarcinii şi nașterii precum și vârsta paternă mai avansată se asociază cu un risc crescut pentru schizofrenie la fătul în dezvoltare. În plus, alte împrejurări negative prenatale şi perinatale, reprezentate de stres, infecții, malnutriție, diabetul mamei și alte afecțiuni medicale, au fost asociate cu schizofrenia.
Diagnostic diferențial
Tulburarea depresivă majoră sau bipolară cu elemente psihotice sau catatonice
Tulburarea schizoafectivă.
Tulburarea schizofreniformă și tulburarea psihotică scurtă.
Tulburarea delirantă.
Tulburarea de personalitate schizotipală.
Tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburarea dismorfică corporală
Alte tulburări mintale asociate cu un episod psihotic.
Comorbidități
Frecvența comorbidității între tulburările legate de consumul de substanțe și schizofrenie este mare. Peste jurnătate din indivizii cu schizofrenie prezintă o tulburare a consumului de tutun și fumează constant țigări.
Tulburarea Schizoafectivă
Criterii de diagnostic
A. O perioadă continuă de boală pe parcursul căreia apare un episod afectiv major (depresiv sau maniacal major) simultan cu Criteriul A al schizofreniei,
Notă: Episodul depresiv major trebuie să cuprindă Criteriul A1: Dispoziţie depresivă.
B. Idei delirante sau halucinaţii prezente timp de cel puțin 2 săptămâni,' în absegţa unui episod afectiv