Originea si evolutia limbii romane

Substratul limbii române provine din limba traco-dacică, care a fost influențată de limba latină adusă de romani. Din limba dacică au supraviețuit aproximativ 150 de cuvinte, cum ar fi „baci,” „brâu,” „copil,” „moș,” etc.

Limba latină a fost baza limbii române, influențată atât de forma sa clasică, cât și de cea vulgară (vorbită). Latina vulgară a fost cea folosită în conversația cotidiană, din care derivă multe cuvinte românești.

Influențele externe majore asupra limbii române au venit din partea limbii slave (secolele VI-VII), limbii grecești (mai ales prin coloniile și Bizanțul), limbii turce (datorită stăpânirii otomane) și, mai recent, a limbii franceze (secolele XVIII-XX).

Dialectele românești sunt: daco-român, macedo-român, megleno-român și istro-român. Dialectul daco-român este cel mai extins și formează baza limbii literare moderne.

Limbile de cultură folosite în Evul Mediu au fost latina, greaca, slavona și, începând cu secolul XVI, româna. Textele religioase, cronicele și primele pagini literare au contribuit la dezvoltarea limbii române literare.